Of, iubito, zici că-i iarnă
lumina vechiului felinar de la colÈ›.
Vezi tu, noi suntem copiii ei,
ai luminii,
ai fulgilor ei nevăzuți, ușori ca florile
unui gând de mai.
Ne naștem din lumină,
ne hrănim cu ea; o mâncăm în fiecare dimineață
la micul dejun
cu o felie de pâine și-o cană de ceai de lumină.
E toată a noastră și noi
suntem ai ei,
ai luminii din noi, de la colțul
sufletului nostru. Ne încălzește,
ne scaldă în valuri pufoase de aur și noi
o mângâiem cu fețele noastre.

...și noi suntem ai ei,
ai luminii din noi.