agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 631 .



Povestea unui dansator
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [addriann ]

2008-07-19  |     | 




Trist și singur lângă masă, rezemat de un perete,
Priveam lumea cum dansează și se mișcă nebunește.
Și-mi plăceau cum se distrează, iar adesea le zâmbeam,
Chiar de-n suflet era noapte și prea singur mă găseam.
Pe pereți lumini și umbre, multe feluri de culori,
Iar pe ring, în fața mea , zeci și zeci de dansatori.
Printre ei, o dansatoare cu mișcări dezordonate
Părea că pierduse ritmul dând aiurea-n gol din coate.
Era nostimă și dulce și-mi plăcea să o privesc,
Ochii ei căprui și ageri îmi păreau că strălucesc.
Ca o vrajă, dintr-o dată, doar la ea eu mă uitam,
Iar la zâmbetul ei dulce, tot cu zâmbet răspundeam.
Începea să-mi placă fata și cu ea un dans doream,
Să o strâng ușor la pieptu-mi, mai aproape să o am.
Iar în ochii ei, de-aproape, să o fac să înțeleagă
Că-n această seară, iată, soarta pe-amândoi ne leagă.
Mă cuprins-un fel de frică c-o să plece fără mine,
Că n-am să mai am prilejul să-i vorbesc cum pot mai bine.
Doream mult ca vorba mea să o facă să cedeze
Și de frică, îndoială doream să se libereze.
Să mă simtă mai aproape de al ei suflet curat
Și să uite pentr-o clipă cum e totuși un bărbat,
Un bărbat străin , ca mine, care poate s-ar preface,
Pentru a putea obține acea fată care-i place.
N-aveam gânduri din acelea, nu eram acel bărbat,
Sinceră-mi era dorința, sufletul mi-era curat.
Fiindcă n-avea dansatoarea cum să merite o farsă,
Prea era-nnebunitoare și, în plus, era frumoasă.
Și, de-odată, iată clipa invitației sosise,
Bucuroasă și uimită invitația o primise.
Eram tulburat, și-n mine, inima bătea nebună,
O avea acum la pieptu-mi și-o țineam ușor de mână.
Trecu dansul făr-o vorbă, veni unul salvator
Și să-ntreb cum se numește, nu mi-a fost așa ușor.
Dar cu glas șoptit aproape, mi-a spus numele-i lumesc
Aplecându-mă spre dânsa i-am spus simplu: mulțumesc.
Chiar de-atunci, din acea seară, îmi doream să fie-a mea,
Nimănui să nu-i dau voie să se-apropie de ea.
De mult dragostea în mine n-a mai tremurat atât ,
Acum tremură cuminte. O, ce fericit mai sunt!


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!