agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Balada refuzatului NA UN DA - în epură ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-07-19 | | Trist și singur lângă masă, rezemat de un perete, Priveam lumea cum dansează și se mișcă nebunește. Și-mi plăceau cum se distrează, iar adesea le zâmbeam, Chiar de-n suflet era noapte și prea singur mă găseam. Pe pereți lumini și umbre, multe feluri de culori, Iar pe ring, în fața mea , zeci și zeci de dansatori. Printre ei, o dansatoare cu mișcări dezordonate Părea că pierduse ritmul dând aiurea-n gol din coate. Era nostimă și dulce și-mi plăcea să o privesc, Ochii ei căprui și ageri îmi păreau că strălucesc. Ca o vrajă, dintr-o dată, doar la ea eu mă uitam, Iar la zâmbetul ei dulce, tot cu zâmbet răspundeam. Începea să-mi placă fata și cu ea un dans doream, Să o strâng ușor la pieptu-mi, mai aproape să o am. Iar în ochii ei, de-aproape, să o fac să înțeleagă Că-n această seară, iată, soarta pe-amândoi ne leagă. Mă cuprins-un fel de frică c-o să plece fără mine, Că n-am să mai am prilejul să-i vorbesc cum pot mai bine. Doream mult ca vorba mea să o facă să cedeze Și de frică, îndoială doream să se libereze. Să mă simtă mai aproape de al ei suflet curat Și să uite pentr-o clipă cum e totuși un bărbat, Un bărbat străin , ca mine, care poate s-ar preface, Pentru a putea obține acea fată care-i place. N-aveam gânduri din acelea, nu eram acel bărbat, Sinceră-mi era dorința, sufletul mi-era curat. Fiindcă n-avea dansatoarea cum să merite o farsă, Prea era-nnebunitoare și, în plus, era frumoasă. Și, de-odată, iată clipa invitației sosise, Bucuroasă și uimită invitația o primise. Eram tulburat, și-n mine, inima bătea nebună, O avea acum la pieptu-mi și-o țineam ușor de mână. Trecu dansul făr-o vorbă, veni unul salvator Și să-ntreb cum se numește, nu mi-a fost așa ușor. Dar cu glas șoptit aproape, mi-a spus numele-i lumesc Aplecându-mă spre dânsa i-am spus simplu: mulțumesc. Chiar de-atunci, din acea seară, îmi doream să fie-a mea, Nimănui să nu-i dau voie să se-apropie de ea. De mult dragostea în mine n-a mai tremurat atât , Acum tremură cuminte. O, ce fericit mai sunt!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate