Ecou-mi sună nopți la rând
Si-s surd, de-atâta nostalgie
Mă rătăcesc la tine-n gând
Să văd trecutul cum învie.

Pe uliți glodul mai persistă,
Ca-n sufletele celor mulți
Tu ai rămas la fel de tristă
Când te rugam să nu mă uiți.

Suspini, ca-n fiecare dată
Când așteptai ca pașii mei
Să treacă cum treceau odată
Pe lângă plopi, pe lângă tei.

Copoul trist rămâne-n urmă
Iar gândurile-mi fac mai rău
Când viața trece ca o turmă
Prin Cernăuți , pe sub Ticău,
Un deal coboară, altul urcă
Din umbra lunii, mă pândești
Aștepți ca să îți dau de furcă
Dar eu nu vin, iar tu nu ești .

In calea vieții doar iubirea
Mai poate dezlega misteru
Ce a rămas din amintirea
Luceafărului de la Bellu.





Dimitrie-Sorin Pană
- in memoriam Mihail Eminescu