tălpile goale
punctele lor karmice
între leșuri
stridente ca un sunet
de scoică

ochii-nveliți
ca spasme guturale
într-un cântec
demult mort prin
vastele perle

ca un zid
totul renaște izbăvit
fiecare sărut o noapte
fiecare noapte clintindu-și
nemurirea într-un grad
puțin obscen
dar mai mult plăcut

o nouă zi
ca cele de demult
începând c-o toamnă
răsfirată-ntre zambile
și-un nou început