Intr-o lume uitata
M-am lasat purtata
de adierile reci
Ale salcÂmilor seci.

Pe vai intinse adesea ma plimbam
aveam in suflet numai vise si iubire
ptr potecile ce le strabateam
Acele locuri gratioase ce candva prietene-mi erau
ptr lume sunt reci si sfioase
dar numai eu intelegeam si dupa ele tanjeam.
Vor trece ani multi, dar ma voi intoarce
si daca ma asculti o sa crezi ca-s basme.
dar numai eu stiu ca sunt reale toate.

Pe poteci batatorite
printre florile vestejite
pe dealurile inalte
ce o padure le desparte
pe campurile parasite, pe dealuri pustiite
adesea eu treceam, tacerea si splendoarea
numai eu le intelegeam,
iar codrul tacut, eu stiu sa-l ascult,
chiar daca e mut, eu il aud!