Nu-mi presimți tu nebunia când auzi
cum murmură vieața-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peșteră răsunătoare?

Nu-mi presimți văpaia când în brațe
îmi tremuri ca un picur
de rouă-mbrățișat
de raze de lumină?

Nu-mi presimți iubirea când privesc
cu patimă-n prăpastia din tine
și-ți zic:
O, niciodată n-am văzut pe Dumnezeu
mai mare!?