Lacrimi de roua-mi preling destinul,
Iar ceata-negrita-mi invaluie-n arta,
A brumei frisoane ametite de vinul,
Amarelor umbre ucise in soapta.

Ecouri se-aud trezind amintirea,
Plutind pe aripile vantului sec,
Ranesc realitatea si sorb fericirea,
Al noptii vesmant cu lacrimi ma plec.

Iar linistea noptii vibreaza-n iluzii,
Inchisa-n cuvintele eroului mort,
Tablouri picate pe panza serii,
Coarnei de stele ce vesnic o port.