Pe colțul geamului dansează vântul. L-am privit și am lăsat o lacrimă să îl însoțească. Noaptea, nepăsător de neagră și-a aruncat mantaua peste mâinile mele cu care am vrut să te prind.
Priveam mereu spre alte lumi și căutam un nimic în eternitate. Toate le căutam și nu știu pentru ce. Cu ce m-ar fi ajutat? Pot să aduc o completare unui cântec ce plânge în urechile oamenilor ce se petrec prin fața ochilor. Toate vor pieri într-un târziu pe aripile unui fluture ce departe le va duce amintirea și un cuvânt.
Eu voi rămâne în același loc ca acum pentru simplul fapt că am avut curajul să mă interesez de eternitate. Am atins-o cu un deget de plumb și acum mă ține în mine prizonier.
M-aș arunca în abis, dar nu mă pot mișca. De la geamul meu nu văd decât cum dansează vântul printre ramurile de ceară. Îmi place să-l ascult, dar numai atât.