AHH...

Mi-e dor de poezia de-altă dată
Adâncă, muzicală și curată,
Unde ideea cea mai fermecată
În castă rimă sta încondeiată.

Jar viu... acum cenușă-a tinereții.
Cin' ne-a ucis furnicătura vieții?
Brăzdat în piele-i șișul nulității.
Unde-i virtutea! Sabia dreptății!

Un jug montarăm, și-acum îl purtăm
Mândrii și tari, asudați, epatăm.
Înfrânți în suflet însă, toți sperăm,
Visând schimbare. Chiar nu merităm.