Iubirea curge-n lacrimi
lacrimi de dor, de placere
cu voie și fără voie pricopsești
de atatea zile și nopți în ședere.

O lacrimă șezând în inima rănită
ca o pasiune cu cărări abrupte,
toți putem greși și de asemenea răbda
ca o cumpănă în a ei fire se oprește.

Cu glasul și sufletul ei în oglindire
s-apucă și cinstește în ai ei furcă
in a ei vale să pornească
s-o prețuiesc,s-o ocrotesc de lege.

Că știe ce e durerea...o împarație,
una necinstită asemenea peștelui pe tărâm uscat
uscat sterp, arid în zare și-n lesne pătimește
si cu frica-n izgonire pierdeam vremea, precum mort.

Și așteptam cu nerăbdare mormăind în nepăsare
cu aromă de busuioc tânțaru-i mândru...de gonește
cu vremea toate se fac drepte și bune
paralele-n iubirea pragului de femeie.