Vânam lupii iluziilor
în pădurea atinsă de lepră
ce și-a pierdut pielea frunzelor
copacii sufereau
de migrena frigului
au luat pastilele de algocalmin
ale unei zile însorite
m-am întâlnit
cu fantoma fericirii
tremurând de frică
era îmbrăcată în celofan
și urmărită de bestiile nenorocirii
m-a implorat să o salvez
și mi-a promis în schimb fericirea
am ascuns-o în minte
acolo a intrat în altercație
cu gândurile depresive
am luat-o
și am depus-o în suflet
mi s-a plâns că acesta
mirosea a suferință
am așezat-o sub limbă
a țipat că vrea afară din gură
pe motiv că limba
vorbea la celular încontinuu
cu entitatea formată din cuvinte
enervat i-am pus căluș la gură
am părăsit pădurea
m-am întors acasă
și am desfășurat fericirea
în cuvintele unei poezii.

Strigoiul nefericirii
m-a bântuit într-o noapte
sub înfățișarea unui coșmar
și mi-a cerut imperativ
fericirea
mâniat
m-am sculat
l-am extras din minte
și l-am spânzurat
de lustră.