PÃMÂNT ȘI CER ...

O lacrimă-n ochi mi-aprinde
Scânteia ce nimeni nu o va stinge,
Nici ploaia de stele ce cuprinde
Lumea de îngeri ce-o atinge...

O lună plină pe cerul pistruiat,
Se joacă, vorbind cu stelele,
Și ele au un surâs pastelat,
Ce pătrund în visele mele.

O adiere suavă între cer și pământ
Plânge, se ține de-un fir de viață ...
Se luptă cu greu să răzbată în vânt
Și-o simt răsuflându-mi în față.

E doar un suflet pustiu... o fantomă...
Se plimbă-ntre două lumi pierdute,
Iar în aer se simte o aromă
Neplăcută, de speranțe deșarte.

Mă târăsc prin iarba umedă
Și simt vibrația pământului,
Ce-acum ușor mă cutremură,
Și-ajung la capătul drumului.


...pământ...