ÃŽn noapte de iunie,
În pustiul mormânt,
Mâna-ți albă ne-acoperă cu-o mantie de vânt.
Și-n caldul pustiu
Mă frâng.

ÃŽn noapte de iunie,
Tu, iubite, pășești
Printre trupuri golite de vieți omenești.
Și oasele fragede tu crud
Le trosnești.

ÃŽn noapte de iunie
Gonești amintirea
Și-alungi și viața mea și doliul și-amăgirea;
Tu bine știi că te-a împins
Iubirea.

ÃŽn noapte de iunie
Tu cauți iertare
Dar sufletul tău laș e lipsit de scăpare.
Tu m-ai ucis, eu te invit
La-nmormântare.