* * *

Nu mai este nici un anotimp
nu este nici vârstă umană
și nici un fel de oricare altă vârstă
nu sunt case
oamenii trăiesc în cuvinte
nu este pâine
fiindcă în anul acesta
în loc de spice
au crescut cuvinte
în timpul apropiat
nu va fi apă de băut
va fi numai apă sărată
și noi mai departe
vom trăi într-o lacrimă
tu vei fi întemnițat într-o floare
și cine va fi pe atunci albină?
cine va face polenizare?
cine va aduna nectarul?
cine oare?
Casa va fi un cuvânt
pajiștea va fi un vers
satul-o strofă
și țara–poem
dar unde va fi poetul?
în floare?
în casă?
în lacrimă?
Unde va fi poezia pe atunci
când toți vom trăi în cuvinte
și cine oare se va mai încumeta
să le fie poetul
când soarele va scrie cu lumină
când noaptea va scrie cu întuneric
când stelele vor înmuia penița în cer
și ne vor scrie sentința
cine oare dintre oameni
atunci va mai scrie
și cum va fi să fie
acel tip de poezie
cine știe?
cine poate
să mai știe?
când nu e anotimp
și totul în jur
vine să fie
doar timp
și poezie.

24 octombrie 2007