Cutia cu papusi e-n coltul prafuit
De am crescut acum,nicicand n-am sa le uit
Lumina ma orbeste...ce poate fi oare?
E ochiul cela verde,ma cheama-n dezmierdare.

Anevoios ma duc...ceva ma opreste
Sunt anii ce-au trecut,privirea imi paleste
Curajul de-a iubi un corp plapand de plastic
A devenit acum un gand privit obraznic.

Si toate parca-s triste,si toate nu ma vor
Iar eu incep a rade privind in ochii lor
Sunt eu de vina oare ca anii trec in zbor?
Ca zmeul cel batran nu se ridica-n nori?

Grai de-ar avea si suflet m-ar plange zile-n sir
Si ar opri si timpul doar ca sa mai fiu copil
Dar ele stau acolo,neclintite,asteptand
Iar eu imi vad de al vietii al meu drum.