Să pot aștepta
cerul cu albastru deschis
până când
sâmburii din cireșul
rostogolit
pe mormânt încolți-vor
în roșu agățat
la marginea vremii

Să pot aștepta
în coaja de nucă
până când
depărtarea
dintr-un adânc
mă va chema stăruitor
și chipu-mi va intra în secunde

Să pot aștepta
până când
dăngătul de clopot
va intra-n istoria zilei
privindu-mă cum lunec
din întâmplările luminii
înspre cele de-o culoare...