DOINA SUFERINÞEI

Prutule, apă română,
Prutule, apă bătrână,
Prutule întunecat,
Mal cu plâns amestecat,
Prutule, adâncă rană
Peste Þara cea Ștefană,
Tu desparți ca un dușman,
Moldovean de moldovean,
Grai de grai de la o Mamă
Și năframă de năframă…
Și desparÞi de la Carpați
Până-n vale la Galați,
Lunga brazdă răzășească
De-altă brazdă românească!
Și pe văi întunecate
Desparți frate de alt frate!
Pe un plai cu-aceiași horă
Desparți soră de-altă soră!
Și prin neguri și prin ceață,
Desparți viață de-altă viață!
Și pe ploaie și pe vânt
Un mormânt de alt mormânt…
Dar nu e hotar, nici carte
Ca sa poată-n veci desparte,
Cum nu sunt nici frontiere
Să despartă o durere…
Plânsul nostru în tăcere
Va să schimbe în Putere!
Ca să rabde și s-aștepte
Românești hotare drepte!
Prutule care ne-mparți
Cât o să ne mai desparți?
Deși au aceleași slove
Ai facut două Moldove
Care vin și plâng la Prut
Că azi iar le-ai desfăcut!
Cum desfaci din radăcină,
O tulpină de tulpină…
Ca să-și plângă apoi soarta,
Una-n stânga, alta-n dreapta!
Dar ca Soarele, ca Luna,
Nu sunt două, ci tot UNA!
Cât li-i Neamul și Moșia
Una este ROMANIA!