Până și în fața lucrurilor noi
Sunteți plini doar de voi
Și vă vreți fericirea înapoi
Dar no primiți nici mai apoi

Credeți că nu vă e deloc bine
Că sunteți nefericiți, da' in fine
Vă certați, dar nu mai sunt cuvinte
Nu vă dați seama, creierul vă minte

Nu gândiți , nu percepeți
Lumea reala, și iar incepeți
Credeți că stiți dar nu concepeți
Și de voi iar vă umpleți.