Dacă ai ști cât de des îmi sângerează pleoapa
În încercarea oarbă de a ascunde plânsul;
Dacă ai ști câte furtuni trec prin mine
Stârnind furioase Katrine.
Rămane doar vânt ce urlă a pustiu
peste o mare de suflet distrus de-un prelungit uragan.

Dacă ai ști cât de des îmi doresc
Măcar o secundă de fericire, măcar de pe o piatra să piară
Stratul de gheată subțire;
Katrina însă nu contenește, și vântul răsuflă mai tare
și zboară chiar praful subțire cu care încercam să mă învelesc.

Amintirea durerii și clipa de zâmbet,
iubirea de-o zi și de-o viață...
Nici urme de pași sau de sânge nu-mi lasă.
Tot furioasa Katrina îmi distruge și cerul
Când plansul mă-neacă, distruge-mi și geana
Furtună albastră,de ce-mi lași doar unealta de lacrimi?