Stând în pat eu mă gândesc,
La trista mea durere din suflet,
Și-mi pun o singură întrebare:
- O, de ce eu sufăr încă?
Sentimentul tristeții îl port în suflet
Căci dragostea pentru mine nu există.
Visînd la sentimentul suferinței eu gîndesc,
Că așa am fost sortit în această viață,
Sufletul plin de ură să-l am.
Și setea eternă urmărindu-mi umbra
Noaptea fiind unica mea speranță,
Unde pot să văd ce e în sufletul meu.
Luna este departe de mine
Întunericul fiind prea puternic,
Nu pot vedea razele ei,
Dar pot vedea încă sentimentul urei,
Sentiment pe care îl am în sînge.
Sufletul meu care mereu sîngerează,
Întunericul care ca o umbră mă îmbrățișează,
Spunîndu-mi că sentimentul suferinței și tristeții,
Este sufletul meu.