Azi,
m-am nãscut
a nu-mai-ºtiu-a-câta oarã...

Dar
mama
nu mã mai alãpteazã la sân,
tata
nu mã mai apucã de subusoarã
sã m-arunce-n sus pânã la cer,
fraþii
nu-mi mai cântã sã m-adoarmã
vreun cântec de leagãn pãgân,
mã simt
efemer
ca un muc de þigarã strivit
sub talpa unui zeu

ºi plâng
nãpãdit de gânduri,

cuvintele
mi-au rãmas un scâncet nãtâng
drept dovadã mie
ºi-aceste rânduri
recuzate de poezie...