E soare si pe cetele crestelor stau munții
Veniți să se prăvale peste pâlcuri de brazi ,
O vale lină îi dă târcoale printre povârnișuri ,
Iar susurul lin îi metamorfozează culoarea ,


Noi trecem nevăzuți și fără de nume ,
Printre frunzele adormite în pacea serii ,
Sub acordurile împânzite de-o privighetoare ,
Pe care cerul i-a daruit-o pădurii ,


Nimeni nu mai știe cum ne-am sărutat ,
La braț cu mama naturii ; căutându-ne ,
Ne-am pus în genunchi și-am sorbit ,
Din izvorul tinereții dătător de ardoare !