am crescut cu greieri în călcâi
pe prispa bunicii
n-am reușit să-i cunosc pe toți
din livada noastră
îmi pare că prindeau viață
și îmbătrâneau o dată cu tata
vara, sub umbra lor, se răsfăța
o pisică alăptând
era toată întinsă lângă două caise
prea galbene și prea coapte
probabil înfrânte într-un război
cu un vânt ușor de dimineață
vânt ce răscolea întreaga curte
pe jumătate vie, pe jumătate adormită
acum e multă liniște la noi pe prispă
abia de-mi aud pașii pe pământul
prea uscat și prea pustiu