Dorindu-mă stăpână
pe golul dintre pleoape
purtat spre înălțimi,
stropindu-mi ruga sfântă
cu apa-ndurerată
de seceta trecută
prin norii despuiați,
lucindu-mi ca o rană
în pielea-ngălbenită,
a mea strigare aspră
spre scutul tău de stânci,
porneam cu straiul negru
ce-atunci mi-l făurisem
pentru un schit în soare
cu marea-nvolburată
și alge la picioare.