Spre mâine, spre poimâine,
spre zări și nerostiri,
cu brațele legate de gândul tău,
cu clipa ruptă de timpul lor,
cu timpul însuși, de mână,
urmându-te în zori,
în taine și necuprins de nori
golita de orice spin,
urmându-te întreagă,
învăluită în lumină,
în zâmbet și durere.