Pe undeva, printre copaci, de-aseară a nins cu poeme
Și peste blocuri, care, își sting luminile mute.
Cineva mă caută prin vreme
Erau parcă ochii tăi adânci.

Pe undeva, doar ploaia mai scrie câte-un cuvânt
Cu negura străină a somnului de mâine,
Vreau să renasc, măcar șoaptă să-ți fiu
Sau poate un început de cânt.

Pe undeva, doar lacrimile se preling printre cuvinte,
Ca tânguirea ce fierbe în adânc.
E doar un scurt popas, la margine de vis,
Când anii prind aripi de-a lungul umbrei tale.