clarina semnele sunt icsuri de viață
încrucișările noastre pe spinarea scrântită a lumii
când oamenii-scame îți strâng mâinile
memoria lor e transparentă precum pereții
pe care într-un alt vietnam
ne vom lăsa numele și noi
eu peter von no man's land și străzi plusminus
tu clarina din wonderland

cred că acum pregătești cina
mâinile tale prelungesc taina în pâlnia nopții
deschizi ochii și pielea îți e
leopard în transparența destinului

iarna își leapădă crucea
în zborul ciorilor de pe gardul
patriarhiei
eu scriu aici și mi-e tine
clarina în albastru-remember