Rog cerul să mă astepte
Rog clipele sa nu mă doar
Vreau ziua cea din urmă
Si clopotele de cu seamă..

E-o lume in desiș pierdută
E-o viață scursă pe pământ
Ma roade uitarea ta pierdută
Ma întristează chiar si marea..

Nu a mai rămas nimica
E totul dus pe valuri negre
Și luna-și întoarce chipul
Și eu primesc uitarea..

Să spun ceva ar fi prea mult
Să fac ceva e de prisos
Nu mai vreau să te mai plâng
Vreau doar sa uit chemarea..

E liniște din nou acum
Și-o vâslă rupe noaptea
Nici nu mai simt răceala
Apei ce mă-nghite..

Și fug si plâng și-mi pierd dorința
Și zbor spre adâncuri hotărâtă
Să nu-ți mai văd disprețul
E-ntuneric și e gol..
și nimeni nu m-așteaptă!