Mîzgă surdă din fier
dormi în patul de abis
pe arcuri scîrțîinde, reci
spre somnul unui vis.
Ploaia curge albastră
ca soarele,
doar somnul vreunui vis
nătîng dispare,
cum lebedele sfîrtecate
de stropii înghețați din soare
spre soare curg nătîng...
Din somnul unui vis
apare
lumina rece
ecou, ecou
și negrul soare
a adormit sub crengi
din nou