Dar ți-am spus șoptind în codri
Că lumina te orbește?
Răpit în veac de ochii serii,
Raza lor doar te robește.

“Visându-ne pe noi în soare
Stând pe-o bancă și privind
Spre un parc, spre o cărare,
Unul pe altul noi iubind.”

Nu-i gândire, dar iubire,
Te-nnebunește trăind,
De n-ar fi doar o-amintire,
Ea pe noapte încet murind.

Adormind încerc să-ngrop
Iubirea mea către tine,
Dar sentimente eu dezgrop
Și-o scrisoare către mine.