Când cerul umărul de val apasă
Și stelele își scaldă raza mută
Te-ating de amintirea mă sărută
Și mă întreb de încă ești frumoasă.

Aici, la mine, cupa ți-e băută
Și nebunia tot mai mult se lasă
Pe gând paiangul beznei țese plasă
Să prindă muște-n mintea mea pierdută.

Memorii azi de-a adânci un mâine
Și în odaie leneș tu să-mi vii
Te voi primi cu inima de câine.

Nu va mai fi ce-a fost, de poezii
Mai bine uită-mă, să frâng o pâine
Spre a hrăni miresmele târzii.