-Ai observat, zic
a ajuns de banc faptul
că-n majoritatea filmelor românești
se mănâncă ciorbă.

Nu răspunde, în schimb
priveşte câteva clipe lingura pe care-o ţine
în poziţie verticală.
(Geometria tacâmurilor e uneori
semnificativă)

– Adică, (reiau)
mereu aceeași femeie care tace,
același bărbat tuns prea scurt
care suflă în lingură
până când unul din ei se ridică brusc
și dispare în camera alăturată.

Ea coboară lingura încet:
– Dacă încerci să fii subtil, dragul meu,
te anunț că nu avem altceva.
Apoi, după aproximativ trei linguri sorbite
demonstrativ:
– Ți-a trimis maică-ta salată de cartofi.
Cu pește.
Am aruncat-o!
Dacă asta încercai să insinuezi.

Lingurile noastre reiau
alternativ
clincănitul discret și metodic
în castroanele albe.
(cadou de nuntă
de la o rudă)