M-am ridicat pe vârfuri
Să ating indiferența vorbelor tale,
Să opresc cu tăcerea dintre două lacrimi
Gândurile nerostite...
Vorbele îmbrăcate în ură
Să le agăț în cuiul uitării,
Să mă mint că pot salva
Ce nu a fost nicicând aievea.

Mi-era teama de "noi" ascuns în tăcere,
De mine fără de "noi" plângea sufletul meu!