M-am cocoțat pe marginea tristeții,
De când ai hotărât să tunzi petunii,
Te văd, din vreme-n vreme,-n raza lunii,
Sau când îmi hoinăresc prin cap sticleții...

Îți înhăitezi privirea cu șogunii
Indiferenței, când te dor pereții,
Sunt un mistreț așa cum sunt mistreții,
Dar te-am iubit cum nu pot crede unii...

Parfumul ți-l mai simt, de Niagară,
Mi-e tatuat pe umbletul sașiu,
Doar chipul tău, în fiecare gară

Prin care trec ca umbra unui viu,
Mă face să rezist încă o seară,
Dar nu-ți promit că mâine-o să mai fiu...

30.10.2024