totdeauna când plouă îmi cresc vene frumoase
tu vii tăcut lângă patul meu şi îmi deschizi
pleoapele mele de lunÇŽ

știi
sufletul meu are grijă de tine a învățat să-ți rostească din singurătate
toate acele lucruri ce ne sfârșesc târziu de câte ori ni se ninge în tâmple
într-o noapte fierbinte de vară

te privesc cu acești ochi negri și dureroși de obisidian

cineva îți deschide o cireașă vie apoi
te strânge în brațe
cu toată dragostea ce există între lumi.