ziua răsare senină
cu toată copilăria din mine te strig
aștept ca în jocul de-a v-ați ascunselea
să apari din spatele unui copac

deschid toate ușile luminii
să ne întâlnim în liniște
corpurile noastre au învățat
să poarte o conversație a lor
un fel de conspirație a tăcerii
a dezordinii din sângele aprins

mă agăț de fiecare zi
ca și cum aș crede din nou
în sfinţirea pădurilor
sau în mâna care înfășoară
un fir de lumină
în aliajul meu de întuneric