Sǎ îndrepți o floare,
sǎ faci ceva nemuritor pentru lumea aceasta ce a uitat de mult sǎ zâmbească. Nu te-ai născut pe timp de război, războiul s-a născut în tine, te-a căptușit în pământ ca o carcasă infidelă cu dragoste.
Ca o lamă ruptă pe inimă.

Când anii tăi s-au împlinit deja, nu mai contează drumul pe care visele tale îl săvârșesc
dacă plângi sau lacrimile tale ar trebui să mai crească

cea mai frumoasă vară din lume a trecut prin palmele tale aurite
au format cratere târzii

cǎ fiecare culoare este un om ascuns, o rămășiță în care viața însăși
devine un fel ranǎ ce deschide câmpuri întregi
neumbrite.

Îți amintești cǎ timpul nu este real decât între acești pereți interiori
ce se leagă interminabil de partea ta dreaptă de inimă şi frontul din Est.

Ca un sfârșit ce adoarme pentru totdeauna
în palmele mele proaspăt cosite.




Photo source: Гвен, но не Стейси (Pinterest).