Și o secundă fără tine,
E doar o stea care apune,
Te cheamă inima din mine,
Cu buzele te strig pe nume.

Albastre primăveri, iubire,
În irisuri și în cuvinte,
Rămas-au doar o amintire
Și timpul trece și mă minte.

Iar macii poartă doruri grele,
În calda lor îmbrățișare,
Sunt roșii ca buzele mele,
Când vor să le ceri iertare.

O poartă rece, neștiută,
Și un lacăt te ascund din nou,
De ce mă simt așa pierdută?
De ce în mine ești ecou?

Și o secundă fără tine,
În suflet adâncește dorul,
Și parcă nu-mi mai este bine
Și-n lacrimi îmi ascund fiorul.