În ochii tăi, seninii, mi-e duhul în lectură
Că sufletul îmi este cu-al tău în tine geamăn
Veciei siamezii la Domnul, fără seamăn
Un diamant de aer în piept având montură.
În respirări de păsări ne sunt perene vrăbii,
ÃŽn noapte stele-n mare pe valul lin plutesc,
Cu luna la timonă de haos sunt corăbii
Și umbra pe sub ziduri e-n zborul nefiresc.
Mi-e hazu-n al meu plânset de liniști un nimic
Dintâi adânc se toarnă zadarnic ceru-n ape
De obosit, iubito, în mine simt că pic
Și văzurile zării îmi sunt în răni mioape.
Dureri devin privirea, da-n focul cel de paie,
O viață e a trece, o alta se-nvăpaie.