pe alte vremuri

intram în casă iar dacă banana era șuie știam

că ai venit, că ai alunecat și că ai ricoșat direct

în dormitor.

pe urmă ai plecat

în lipsa mea am surprins banana pe pereți

ca o tapiserie făcută la mișto de un

hippiot contemporan.

apreciez spiritul liber și liberul la dezintegrare,

vorbesc cu tine cu zilele și nerăspunsul mă

îndeamnă să vorbesc mai tare și mai tare,

se poate categoric conviețui cu o nevăzătoare.

dar când să te ating, am interzis la fior

și persona non grata la sfințit locul.

mi-a rămas timp berechet s-o lămuresc și cu ecoul,

și-un epitaf îmi anulează echivocul.

etern vrăjit de decolteu

m-am depărtat în ritm constant de dumnezeu