suprarealiste, cînd puteai încălța clădiri sau blocai timpul
rămîneai agățat de o limbă de ceas
nimic nu era prins, nici laptele nu apuca emoția
de a iubi la bătrînețe

toate astea, înfrigurate de cîntecul frunzelor pe îngălbenire
nimic special, animație, celulă cu celulă cînd
mă duce creionul din mine în tine

cînd îți acoperi sexul cu un pahar de vin și nu știu
ce vrei să beau și nu mai contează, o să fie bine
voi fi de culoarea vinului tău și voi avea gustul lui

am forma unei lacrimi ca în desenele animate
în care nu plînge nimeni.