Axioma întâmplării
Din scutece ne-a sedus,
Ne-a turnat cărarea vieții
În rigori de fapt-ascuns:
„Partidul e-n toate! E-n cele ce sînt
Și-n cele ce mîine vor rîde la soare!”.
Și-a ascuns partidul fața,
Măști multiple el și-a pus
Și-n urzoi își poartă ața
De ștrengar ce ne-a tradus.
E Partidul de partide
Ce în țăndări s-a crăpat,
Ca să prindă în coride
Tot poporul dezbinat.
Ochiul și timpanul țării
Stau de veghe ne-ncetat
Și ascund în valul mării
Planuri - greu de descifrat.
Pe furiș, patria-și pune,
Gâtu-n calea - gâdelui Secure,
Ce taie! Dar, nimănui nu spune,
Cum pier copacii din pădure.
Stârpind coloane seculare,
Lama lui se plimbă calculat
Ca să pună-n aplicare,
Din nou, ce Partidu-a decretat.
E tot mai clară rătăcirea
Ce-n normal s-a infiltrat,
Degeaba schimbă adormirea,
Rămâne un măcel și încă-i necurmat.
Un blestem coboară-n glia-nțelenită
Din ramuri ce în roadă n-au mai dat,
Căci au pierit în racla împietrită,
Împinse de adepții - Marelui Păcat!