Nu poartă aripi de zăpadă,
nici veșminte de cristal,
dar în pașii lor se simte
o șoaptă cerească, ireală.

Se află-n gesturi mărunte,
într-o îmbrățișare-n zadar,
în lumina unui zâmbet
ce alină orice amar.

Nu coboară din înalturi,
ci pășesc pe lângă noi,
sunt reflexii de etern
în ce-i fragil și uman.

Poate trec neobservați,
ca o umbră sau o floare,
dar când ating a ta ființă
o umplu cu iubire.

ÃŽngerii sunt aproape,
în tot ce e simplu și fin…
ca un far în plină furtună,
ca un cântec de copil.