În Pesaro, pe țărm Adriatic s-a născut
Rossini Gioachino, copil al armoniei,
Cu tată trompetist; iar mama l-a crescut
Cântându-i canzonete ca trilul ciocârliei.

În mjloc de orchestre de mic mereu a stat
Sub vraje de cadențe cu sunete și note,
Încât la zece ani ușor s-a apucat
O operă să scrie în ritmuri de gavote...

Dar primul său triumf a fost venețian,
Cu opera surpriză extrem de lăudată,
L'ITALIANA IN ALGER, jucată an de an,
Ea fiind un cap de glorii - de altele urmată...

BĂRBIERUL DIN SEVILLA, picase ca din cer
Căci s-a impus puternic ca operă-minune,
Prin Figaro cel vesel, iubit, plin de mister,
Erou de comedie cum n-a fost altu-n lume.

La fel de savuroasă și cu-n succes deplin,
A fost CENUȘĂREASA, o compoziție vie,
Unde povestea veche răsună-n ton senin
Cu arii fermecate ce-ți dau doar bucurie...

Ajuns faimos, Rossini chemat e la Paris
Cu-o premieră nouă, faimosul WILHELM TELL,
O ultimă lucrare - creație de vis,
Vulcan de libertate, triumf de foc rebel.

La vârsta avansată el zboară spre zenit
Unde un cor de îngeri îi cântă la sosire
Splendidele lui imnuri topite-n infinit,
Semn că și ceru-ntreg dorise să-l admire...

Glen Ellyn, 12 Ianuarie 2025