Sărutul tău de ploaie și de lună
Îmi mai tresare și acum pe buze,
Fiori nestinși în mine mai adună.

Ce de povești ar mai putea să spună,
Emoții deșteptând printre acuze,
Sărutul tău de ploaie și de lună!

Momentele trăite împreună,
Ascunse-n ale timpului ecluze,
Fiori nestinși în mine mai adună.

Secunda se usucă în minciună
Și-mi izvorăsc tăcerile confuze:
Cât de aproape și departe-mi sună!

Sub cerul zăpăcit de o furtună,
Deși sunt prizonieră printre scuze,
E un ecou ce nu vrea să apună;

Dar teama și-ndoiala cea nebună
Cum ar putea să-mi fie călăuze?
Sărutul tău de ploaie și de lună
Fiori nestinși în mine mai adună.