agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-04-04 | [This text should be read in romana] |
îți spun povestea la rapsodia romînă, îmi spune un bețiv de crîșmă de băut
da îmi dai o cinzeacă de votcă, ce vrei tu, că ficatul meu n-are pretenții a ros el și fois-gras și foi grase, dar mai mereu grase, că și ele merită iubite că îngheață stelele cînd se aprind astea, zici că nu mai e căldură nicăieri și fierbe apa-n copcă de cîtă iubire dau, deci cum facem, bem și noi o notă muzicală, să creștem ca semitonu pe o uliță cu lună plină și lăutari ai să mori tu, știi tu asta, îți dau, dar cum se face că știi tu de rapsodii știe băiatu, că a intrat al nostru în ele, a băgat-o și p-aia cu am un leu și vreau să-l beu, da nici acela nu-i al meu, te-ai prins, știu că da, pari educat la o grădiniță privată, stai cuminte că nu, că nici a lui nu era, de melodie zic, pe o cinzeacă pun pariu că nu știi că e a lui nicu chioru, dar nea enescu era băiat elevat, de paris dar cu suflet mare, al nostru așa universal, ca detergentul universal de suflete dar ce zic eu, băbăiatule, hai cu votca, să mi se facă și mie ochii verde de paris că apoi maestrul bagă una la fel de tare, hora lui dobrică, apoi cîntă mugur, mugurel, nu știi tu, de pe vremea lui tudor de trecu oltul la drăgășani că ne-am săturat de iarnă și de răutate-n țară, ia zii, ăsta da mix ce a rafinat nea enescu, de a făcut din folclor ce a făcut coca-cola din petrol da chiar mai pe elevație puțin, zice chiar maestrul, că muzica răsare din suflet și dacă prin el trecură emoția popoarelor și în noi se regăsesc emoțiile alea de aia muzica e universală, că trăim toți sub un soare, sub aceeași stea, hai mai dă o votcă, nu te mai preocupa, cerul e albastru, viața e gri și nea enescu a fost un lăutar pe harpe cosmice, spune tu cum e să ai degete că e două feluri de degete, de muzician și poet și de muncitor cu trupul măi, omule, dar cum de știi tu atît de multe, că e o surpriză pentru mine să găsesc aici în crîșma asta, în locul ăsta unde se întîlnesc umbrele fără nume aici unde crăpăturile din călcîie se întîlnesc cu alea din podea, cum de știi atîtea păi vezi, eu am crescut odată cu ciocîrlia, zic, de aia de a plîns parisu după ea păi eu sunt una dintre fantomele care au lăsat umbră în muzică așa cum oamenii lasă în lumină, eu sunt fantoma fără nume pentru încă o cinzeacă îți spun că noi, oamenii, toți avem fantome și fantomele beau, și fantomele iubesc și fantomele au sufletul lor fantomă și nu există gol mai mare decît într-o fantomă, că acolo trebuia să fie omul care n-a fost să fie, a rămas doar ecoul lui, ca un scripcar într-o prăpastie cînd își cîntă căderea sau ridicarea la înger.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy