Nu am crezut că sunt în stare
Să privesc din nou la mare
Unde valuri se izbesc
De stâncile ce-mi amintesc
Cum tu te-ai împotrivit
La ce simțeam numai privind
În stelele ce-mi puneau sfârșit
Un căprui la infinit.
Poate și tu ai înțelege
Lumina mea dar nu și raza
În mâinile celor fără de lege
Să îmi spulbere și marea.
Ai avut dreptate știu,
Dar eram prea mic să fiu
Al luminii purtător
În ascunsul nopții lor.