Dacă zborul păsărilor ar avea gură,
Ar povesti depre mișcările Soarelui și despre cădere,
despre mare și mîndria fiilor...

Cînd privirea redevine pasăre,
Soarele împarte cerul în două aripi:
în mări albastre se prăbușesc fiii...

Prinși în năvod,
Se zbat în ape și frică,
li se umple gura de nisip și frică:
Se moare în mare...
se destramă mîndria
printre pietrele de soare;
în năvodul împletit din lavă și căderi
sfîrșesc fiii și mîndria...