E liniște.
Gândurile mele au început să vorbească între ele, iar cuvintele pe care le spun acum sunt cuvintele pe care aș dori să le uit mâine dimineață.
Soarele stoarce atât de tare draperiile scoțând esența rafinată a cusăturilor.
Făcând draperiile să înjure de supărare, să spună cuvinte pe care și-ar dori să le uite mâine dimineață.
Urmând să le îndese între colții lui lungi ce-mi sparg intimitatea pleoapelor ce stăteau culcate una peste cealaltă.
Făcându-le să se rușineze.
Iar mie îmi aduce aminte de cuvintele de aseară și că nu e frumos să trag cu urechea la ce vorbesc gândurile mele.
Și că oglinda spartă reliefând forma unui pumn este de fapt o pură judecată, cioburile știu asta.
În fiecare seară văd același ratat, machiat cu lașitate, îmbrăcat în eșec de firmă ce miroase a dezamăgire scumpă
Încercând să se privească noaptea-n oglindă.
Gândurile mele recită poezie anorexică, le ascult pe furiș și le arăt eu cum se face.
Apoi spun cuvinte obeze pe care aș dori să le uit mâine dimineață.
Cuvinte ca "E liniște. Gândurile mele au început să vorbească între ele, iar cuvintele de acum sunt cuvintele pe care nu ți le-aș mai spune"