dimineață
de sfârșit de noiembrie,
ceva mai senină,
aduce-n casă miresme de pini.
o adiere tandră
de ondulații cromatice
atinge tăcerea.

chiar dacă,
prin
animația străzii
n-am chef de nimic,
simt sufletul lin și zâmbesc...
*&*
soarele
țese vârgi de lumină;
de-aici de la masa de scris,
privind pe fereastră,
pescărușii se desprind
din papirusul cerului,
dănd adăncime gândului.

prins într-un gol de vedere,
un vers
sparge coaja
tristeții.
*&*
ochiul
întors spre interior,
are pupila dilatată.
imagini simbolice arhaice
decodează
credința țăranului în nemurire.

vulturul sur -din octogon,
atinge
pătratul și cercul.

prima lumină mă tulbură...
*&*
bucuria-i
experimentată-n arena gladiatorilor;
spiritul de dreptate
alunecă ușor
în râpa tenebroasă a comunismului;
mila-i
o verigă slabă a caracterului.
la fel și blândețea;
trecutul
e dominat de regrete;
viitorul
e construit din scenarii;
prezetul nu-l simțim,
e accesorizat
cu cleme utopice.

înteleptul a spus:
"numai credința în Iubitorul de oameni
te face să mergi
mai departe."
*&*
într-un inel de ape rotitoare
stă ghemuită fericirea-
oglindire subiectivă
a propriei dorințe.
pentru mulți,
fericirea e sinonimă cu împlinirea,
umplerea hambarelor cu bogății.
moartea dușmanilor...

ne deplasăm amnezici
pe drumul separării...
*&*
aripile de lepidopteră
ale-apusului
mângâie orice suflare.

cetatea-și poartă dorul
prin fiorduri

turnul geamiei vibrează,
ca o coardă de liră
atinsă de-o cadâna.

pleoapele cad grele de rutina zilei;
iar șarpele glycon,
asemenea unei sculpturi din fibre de oțel,
cuantice,
dispare-n tumultul autostrăzilor supraetajate.

uneori,
mă las purtat
de mreaja unei sirene...
*&*
grevă generală-
n-ai voie:
să naști,
să te-mbolnăvești
să mori.
timpul merge-n sensul invers
nevoilor zilnice.
apoi, ploaia-
neanunțată, neașteptată,
care nu ține cont de reguli,
a venit să șteargă istoricul.
*&*
serile-s
din ce în ce mai răcoroase,
oamenii tot mai bățoși.

luceferii
tremură-n sclipiri de ape,
barca e dusă de valuri departe.

luna-și
întoarce fața spre zilele de-nceput ale facerii,
jinduind
după un culcuș cald
în visele noastre.